Behind enemy lines
Vad in ultima vreme cativa razboinici care incearca sa duca bloggin’ul intr-o zona in care sa poata fi recunoscut oficial ca mjiloc de informare.
Intrebare: De ce aceasta nevoie? De ce nu poate fi considerat blogul doar o pagina personala unde proprietarul isi poate posta opinii personale, isi poate dezvalui talentul de artist, un loc unde poti sa-ti tii prietenii si cunostintele la curent cu evenimentele din viata ta?
Raspuns: Pentru ca la un momentdat s-a ajuns ca unele bloguri sa fie citite de foarte multi oameni si unii ar putea castiga o paine muncind de acasa, facand ce le place (sa scrie). Dar s-a dovedit ca desi unele articole de pe bloguri au rating-ul comparabil cu articolele din unele ziare, veniturile nu sunt multumitoare.
Si atunci a aparut nevoia de recunoastere, unii bloggeri vor sa fie tratati la fel ca jurnalistii. Articolele lor sa fie vazute la fel de veridice ca si cele aparute in tabloide. Dar de asemenea acestia nu vor sa fie considerati jurnalisti, ci sa ramana “bloggeri”.
Uneori se pune problema daca nu cumva exista un “razboi” intre media traditionala (in general ziare, reviste) si bloguri. Ambele baricade raspund ca nu se pune problema de asa ceva, dar ceva tot exista.
Zilele trecute a existat o oportunitate pentru acesti luptatori sa demonstreze ca si blogurile pot fi o sursa buna de informatie pentru cititori si de asemenea o sursa buna pentru jurnalisti sa porneasca o investigatie, sa construiasca o stire avand la baza un articol de blog (vezi cazul “gramo”). Oportunitatea a fost amplificata de Turcescu si Tatulici dand de inteles ca blogurile pot fi credibile si merita sa ne indreptam atentia si spre zona asta.
Daca ne uitam mai atent, vedem ca daca ar exista o concurenta intre bloguri si media traditionala, ar exista un aparent dezavantaj pentru bloggeri: jurnalistii pot sa treaca in “spatele liniilor inamice” si sa-si construiasca un blog. Pentru persoanele publice, pentru jurnalistii cunoscuti, blogul e un mijloc prin care pot sa-si intareasca imaginea pe care o au sau sa-si dezvaluie si alte identitati, dar pentru ceilalti e un mijloc bun sa devina cunoscuti (cazul gramo, din nou). Dezavantajul se transforma in avantaj cand blogul se dovedeste a fi defapt un aspect al vietii personale, un mijloc prin care individul se face remarcat. Individul aparent isi creeaza o personalitate dubla: “jurnalistul” din blogger se desfasoara pe blog postand articole remarcabile prin talentul la scris iar “bloggerul” din jurnalist il face pe acesta sa fie credibil in fata cititorilor.
Chestia e că bloggeri nu prezintă neapărat încredere. Mai ales că nu respectă un cod deontologic, spre deosebire de jurnalişti. De multe ori în multe locuri vei auzi scuza: “e blogul meu, scriu ce vreau pe el”. Lucru care nu se prea întâmplă în cazul mediei tradiţionale şi a publicaţiilor de prestigiu…
Mie imi inspira mai multa incredere pentru ca bloggerii sunt liberi sa scrie ce vor pe cand jurnalistii tin cont si de politica trustului din care fac parte.
La mine e invers. Un blogger nu are nici un cod deontologic, nu prea poate fi tras la răspundere pentru ceea ce scrie, etc.