sau Despre cazul Dorin Isoc.
Sa va spun o poveste.
Un om a gasit o data un cocon de fluture. La un momentdat a vazut o mica deschizatura. Omul s-a uitat cateva ore la fluture cum incearca sa iasa prin micuta gaura, dupa care nu a mai observat nici un progres. Se parea ca fluturele nu putea sa iasa mai departe decat iesise deja. Atunci omul s-a hotarat sa ajute fluturasul, a luat niste foarfece si a taiat coconul astfel incat fluturele a putut sa iasa foarte usor. Dar acesta avea corpul umflat si aripile mici si amarate. Omul a continuat sa urmareasca aratarea pentru ca se astepta ca in orice moment sa-si expandeze aripile, sa se transforme intr-un fluturas adevarat si sa-si ia zborul. Nimic nu s-a intamplat si fluturele hidos, cu corpul mare si aripile pricajite si-a petrecut restul scurtei vieti tarandu-se.
N-a reusit niciodata sa zboare!
Ce nu a inteles omul in graba sa de a face bine a fost ca defapt coconul in care era captiv fluturele si lupta pe care acesta o ducea pentru a se elibera faceau parte din procesul de maturizare, fortzand lichidul din corpul fluturelui sa treaca in aripi, devenind astfel mai suplu si aripile sa fie pregatite de zbor odata cu eliberarea din cocon.
Uneori lupta e exact ceea de ce avem nevoie in viata. Daca nu am avea obstacole, am fi plini de lipsuri, de handicapuri. Nu am fi la fel de puternici pe cat ar trebui.
Nu am putea niciodata sa zburam!
Povestea este o adaptare a istorisirii de aici.
Ieri am m-am intalnit cu un coleg din generala (cu care am ramas amic) si am povestit una si alta, dar subiectul principal a fost schimbarea. Am povestit cum o actiune cat de mica poate influenta foarte mult viitorul (”butterfly effect”), am povestit cum comportamentul unui om poate aduce reforma, schimbarea de care avem atat de multi nevoie. Am povestit cum, la noi in tara, daca ti se strica masina in intersectie toti o sa te claxoneze ca disperatii dar nici unul nu o sa puna mana sa te ajute s-o dai la o parte. Am povestit cum la noi in tara daca vezi o piatra in mijlocul drumului, mai bine o ocolesti decat s-o dai la o parte sa nu dea altul peste ea.
Si am povestit despre un profesor de la Universitatea Tehnica din Cluj Napoca, un profesor care intamplator se face ca doreste sa faca reforma, doreste sa schimbe sistemul, un om care face ceva.
Acum ati putea zice ca fiecare din cei care cititi vreti sa schimbati ceva, dar defapt nimeni nu face nimic.
Ca sa-l citez pe Dorin Isoc, profesorul in cauza:
Cine doreste sa faca Reforma? In mod teoretic, o multime de cetateni! De fapt, aproape nimeni. O dovedeste atitudinea în fata oricaror evenimente care privesc scoala. O dovedeste GRAUR: toata lumea citeste dar nimeni nu doreste sa faca nimic pentru situatii care se regasesc în mod aproape identic în toate universitatile românesti. Zeci de texte de apreciere si de crunta lasitate spun: e bine, da-i drumul mai departe, bravo!, dar stii eu doresc sa traiesc linistit!
Dar ce a facut acest profesor pentru a-l aprecia asa de mult si pentru a-i cinsti actiunile de schimbare?
Cel mai bine e sa cititi singuri pe blogul sau personal Dorin Isoc - Profesor universitar(vedeti categoria Profesorul Isoc. Executie si destituire), pe site-ul graur.org (vezi dosarul).
Dar ce se intampla cu “nebunii” care incearca sa faca ceva? “Trasnitii” care lupta impotriva sistemului, impotriva coconului, cei care ne ajuta sa ne desfacem aripile si sa zburam sunt redusi la tacere, inlaturati, executati in presa mizerabila. Noroc cu internetul si dreptul la libera exprimare, cu ajutorul blogurilor cu care ne putem expune gandurile fara sa fim concediati. Sper…
Huper :: Oct.04.2008 ::
Diverse, Wide Open ::
4 Comments »
