Ei, dragii mosului, iaca va doresc si eu nishte Sarbatori Diferite! de celalalte iar bancherii din clipul urmator va ureaza toate cele bune… si un calduros “Sorry we fucked up your Christmas” :).
Ahh… I love Christmas and British humor.
Huper :: Dec.22.2008 :: Diverse, Wide Open :: 1 Comment »
Sincer mi-ar fi placut sa nu se fi inventat internetul (si/sau calculatorul) cel putin in timpul vietii mele.
Sau macar “instant messaging”-ul. Telefoanele sunt ok, dar era mai interesant pe vremea scrisorilor.
Dar de vreme ce nu pot schimba asta, o sa incerc sa ma bucur de internet dar in nici un caz nu ma las sa devin dependent de el. Oh shit. Too late…
Huper :: Dec.15.2008 :: Wide Open :: No Comments »
sau Despre cazul Dorin Isoc.
Sa va spun o poveste.
Un om a gasit o data un cocon de fluture. La un momentdat a vazut o mica deschizatura. Omul s-a uitat cateva ore la fluture cum incearca sa iasa prin micuta gaura, dupa care nu a mai observat nici un progres. Se parea ca fluturele nu putea sa iasa mai departe decat iesise deja. Atunci omul s-a hotarat sa ajute fluturasul, a luat niste foarfece si a taiat coconul astfel incat fluturele a putut sa iasa foarte usor. Dar acesta avea corpul umflat si aripile mici si amarate. Omul a continuat sa urmareasca aratarea pentru ca se astepta ca in orice moment sa-si expandeze aripile, sa se transforme intr-un fluturas adevarat si sa-si ia zborul. Nimic nu s-a intamplat si fluturele hidos, cu corpul mare si aripile pricajite si-a petrecut restul scurtei vieti tarandu-se.
N-a reusit niciodata sa zboare!
Ce nu a inteles omul in graba sa de a face bine a fost ca defapt coconul in care era captiv fluturele si lupta pe care acesta o ducea pentru a se elibera faceau parte din procesul de maturizare, fortzand lichidul din corpul fluturelui sa treaca in aripi, devenind astfel mai suplu si aripile sa fie pregatite de zbor odata cu eliberarea din cocon.
Uneori lupta e exact ceea de ce avem nevoie in viata. Daca nu am avea obstacole, am fi plini de lipsuri, de handicapuri. Nu am fi la fel de puternici pe cat ar trebui.
Nu am putea niciodata sa zburam!
Povestea este o adaptare a istorisirii de aici.
Ieri am m-am intalnit cu un coleg din generala (cu care am ramas amic) si am povestit una si alta, dar subiectul principal a fost schimbarea. Am povestit cum o actiune cat de mica poate influenta foarte mult viitorul (”butterfly effect”), am povestit cum comportamentul unui om poate aduce reforma, schimbarea de care avem atat de multi nevoie. Am povestit cum, la noi in tara, daca ti se strica masina in intersectie toti o sa te claxoneze ca disperatii dar nici unul nu o sa puna mana sa te ajute s-o dai la o parte. Am povestit cum la noi in tara daca vezi o piatra in mijlocul drumului, mai bine o ocolesti decat s-o dai la o parte sa nu dea altul peste ea.
Si am povestit despre un profesor de la Universitatea Tehnica din Cluj Napoca, un profesor care intamplator se face ca doreste sa faca reforma, doreste sa schimbe sistemul, un om care face ceva.
Acum ati putea zice ca fiecare din cei care cititi vreti sa schimbati ceva, dar defapt nimeni nu face nimic.
Ca sa-l citez pe Dorin Isoc, profesorul in cauza:
Cine doreste sa faca Reforma? In mod teoretic, o multime de cetateni! De fapt, aproape nimeni. O dovedeste atitudinea în fata oricaror evenimente care privesc scoala. O dovedeste GRAUR: toata lumea citeste dar nimeni nu doreste sa faca nimic pentru situatii care se regasesc în mod aproape identic în toate universitatile românesti. Zeci de texte de apreciere si de crunta lasitate spun: e bine, da-i drumul mai departe, bravo!, dar stii eu doresc sa traiesc linistit!
Dar ce a facut acest profesor pentru a-l aprecia asa de mult si pentru a-i cinsti actiunile de schimbare?
Cel mai bine e sa cititi singuri pe blogul sau personal Dorin Isoc - Profesor universitar(vedeti categoria Profesorul Isoc. Executie si destituire), pe site-ul graur.org (vezi dosarul).
Dar ce se intampla cu “nebunii” care incearca sa faca ceva? “Trasnitii” care lupta impotriva sistemului, impotriva coconului, cei care ne ajuta sa ne desfacem aripile si sa zburam sunt redusi la tacere, inlaturati, executati in presa mizerabila. Noroc cu internetul si dreptul la libera exprimare, cu ajutorul blogurilor cu care ne putem expune gandurile fara sa fim concediati. Sper…
Huper :: Oct.04.2008 :: Diverse, Wide Open :: 4 Comments »
“Gee, Brain, what do you want to do tonight?” “Same thing we do every night, Pinky: Try to take over the world!”
N-am somn si ma apuca ganduri filozofice. Defapt am citit articolul lui rast de aici si am inceput sa postez un comentariu acolo, dar m-am indepartat de subiect, asa ca o sa pun aici ce imi debiteaza cerebelu’.
Pana la urma scopul fiecaruia e sa incerce sa conduca lumea. Adica sa fie cel mai bun. Cel mai bun dintre cei mai buni, din toata lumea. Number ONE. Dupa ce ajungi sa fi Nr. ONE te plictisesti. Cauti alte provocari. Nu destinatia aduce satisfactii, ci drumul pana acolo.
Odata ajuns in top e foarte greu sa ramai acolo. Nu neaparat din cauza ca cei din urma ar fi mai buni sau mai puternici. Mai mult din cauza ca iti lipseste motivatia care o au ei. Odata ce ajungi sa fi Nr. ONE te plictisesti.
Eu cred ca asta e principiul dupa care functioneaza orice sistem inteligent cat de cat. Noi, fiecare ca individ, dorim sa fim cei mai buni (unii poate fara sa ne dam seama). O societate se va comporta la fel.
Dupa ce ajungi sus vei ramane acolo doar daca nu ai concurenti seriosi sau motivati indeajuns. Sau sunt chiar incompetenti. Dar oricum nu va mai fi interesant pentru ca e plictiseala mare. Poate nu primele zile… primele luni… primii ani… Dar dupaia cu siguranta ar fi plictiseala.
De ce nu s-au facut desene animate cu Pinky si Brain conducand lumea? De ce nu reusesc in nici un episod sa cucereasca lumea? Pentru ca nu ar mai avea nici un farmec.
Huper :: Feb.10.2008 :: Diverse, Wide Open :: 4 Comments »
Azi am facut o duminica albastra cu Screamin’ Jay Hawkins, Buddy Guy, Chuck Berry, Howlin’ Wolf si multi alti prieteni. Aveti aici un demo ;). As pune mai multe dar mi-e mila de crocodili sa nu le aglomerez serverele aiurea… Las mai mult spatiu pt cei cu reclame la BCR sau poze cu anorexie.
Continue Reading »
Huper :: Feb.10.2008 :: Sing for the Angels!, Wide Open :: No Comments »
Nu stiu ce s-a intamplat in seara asta dar m-a apucat melancolia si automat nostalgia vremurilor de demult… Va mai amintiti genericul de la Telecinemateca? Dar de la Teleenciclopedia? Dar de la Tezaur Folcloric? Dar cand incepeau desenele animate? Ce vremuri… Cei nascuti pana prin 85 isi mai aduc aminte si pot spune cu mana pe inima ca desi era foarte greu atunci (eram prea mic sa constientizez problemele) era foarte frumos. Sau cel putin pentru mine. Sau cel putin asa imi aduc eu aminte.
Am citit un articol aici in care se descrie foarte frumos generatia noastra:
Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.
Cat de adevarat…
Singurele lucruri care mai pot rascoli acele vremuri au ramas amintirile si clip-urile de pe YouTube…
Continue Reading »
Huper :: Jan.16.2008 :: Wide Open :: 6 Comments »
Sarbatori fericite alaturi de cei dragi.Va doresc un Craciun deosebit de celalalte!
Huper :: Dec.24.2007 :: Diverse, Wide Open :: 4 Comments »
Vad in ultima vreme cativa razboinici care incearca sa duca bloggin’ul intr-o zona in care sa poata fi recunoscut oficial ca mjiloc de informare.
Intrebare: De ce aceasta nevoie? De ce nu poate fi considerat blogul doar o pagina personala unde proprietarul isi poate posta opinii personale, isi poate dezvalui talentul de artist, un loc unde poti sa-ti tii prietenii si cunostintele la curent cu evenimentele din viata ta?
Raspuns: Pentru ca la un momentdat s-a ajuns ca unele bloguri sa fie citite de foarte multi oameni si unii ar putea castiga o paine muncind de acasa, facand ce le place (sa scrie). Dar s-a dovedit ca desi unele articole de pe bloguri au rating-ul comparabil cu articolele din unele ziare, veniturile nu sunt multumitoare.
Si atunci a aparut nevoia de recunoastere, unii bloggeri vor sa fie tratati la fel ca jurnalistii. Articolele lor sa fie vazute la fel de veridice ca si cele aparute in tabloide. Dar de asemenea acestia nu vor sa fie considerati jurnalisti, ci sa ramana “bloggeri”.
Uneori se pune problema daca nu cumva exista un “razboi” intre media traditionala (in general ziare, reviste) si bloguri. Ambele baricade raspund ca nu se pune problema de asa ceva, dar ceva tot exista.
Zilele trecute a existat o oportunitate pentru acesti luptatori sa demonstreze ca si blogurile pot fi o sursa buna de informatie pentru cititori si de asemenea o sursa buna pentru jurnalisti sa porneasca o investigatie, sa construiasca o stire avand la baza un articol de blog (vezi cazul “gramo”). Oportunitatea a fost amplificata de Turcescu si Tatulici dand de inteles ca blogurile pot fi credibile si merita sa ne indreptam atentia si spre zona asta.
Daca ne uitam mai atent, vedem ca daca ar exista o concurenta intre bloguri si media traditionala, ar exista un aparent dezavantaj pentru bloggeri: jurnalistii pot sa treaca in “spatele liniilor inamice” si sa-si construiasca un blog. Pentru persoanele publice, pentru jurnalistii cunoscuti, blogul e un mijloc prin care pot sa-si intareasca imaginea pe care o au sau sa-si dezvaluie si alte identitati, dar pentru ceilalti e un mijloc bun sa devina cunoscuti (cazul gramo, din nou). Dezavantajul se transforma in avantaj cand blogul se dovedeste a fi defapt un aspect al vietii personale, un mijloc prin care individul se face remarcat. Individul aparent isi creeaza o personalitate dubla: “jurnalistul” din blogger se desfasoara pe blog postand articole remarcabile prin talentul la scris iar “bloggerul” din jurnalist il face pe acesta sa fie credibil in fata cititorilor.
Huper :: Dec.20.2007 :: Wide Open :: 3 Comments »
Cu ultimele evenimente si comunicate de presa legate de trilulilu si echipa de crocodili practic nu ai cum sa nu intri macar o data pe site. Cum vizitam eu asa site-ul, ma uitam la un clip, mai ma plictiseam, mai ma jucam cu crocodilu, mai puneam o steluta pe bradulet… ma uit la alt clip, pagina noua, stelute noi, “globuri” noi, dar observ ca cele vechi raman pe brad. In aceeasi pozitie… hmm… Cum nu prea aveam nimic de facut (*caugh* aveam eu multe de facut dar nu aveam chef) m-am apucat sa impodobesc braduletul pana am ajuns la varianta ce o vedeti in poza de mai jos. Hai sa vedem, faceti un bradulet mai trilulilu decat mine?
Poate vreti niste indicii inainte sa va apucati de impodobit:
* globul albastru il gasiti in spatele saniei
* globul rosu e nasul “spiridusului” si il puteti lua daca-l enervati rau pe crocodil >:)
* steluta i-o da spiridusul crocodilului dar asta e mai greu de descoperit.
* mai bine aruncati o privire pe video-ul de aici: http://www.trilulilu.ro/sergiu/b06ee008ea0440
Huper :: Dec.13.2007 :: Wide Open :: 1 Comment »
Everything must have an end… But don’t be upset, just look at it as to a new beginning.
Huper :: Sep.23.2007 :: Sing for the Angels!, Wide Open :: No Comments »
