Huper

“Gee, Brain, what do you want to do tonight?” “Same thing we do every night, Pinky: Try to take over the world!”

N-am somn si ma apuca ganduri filozofice. Defapt am citit articolul lui rast de aici si am inceput sa postez un comentariu acolo, dar m-am indepartat de subiect, asa ca o sa pun aici ce imi debiteaza cerebelu’.

Pana la urma scopul fiecaruia e sa incerce sa conduca lumea. Adica sa fie cel mai bun. Cel mai bun dintre cei mai buni, din toata lumea. Number ONE. Dupa ce ajungi sa fi Nr. ONE te plictisesti. Cauti alte provocari. Nu destinatia aduce satisfactii, ci drumul pana acolo.
Odata ajuns in top e foarte greu sa ramai acolo. Nu neaparat din cauza ca cei din urma ar fi mai buni sau mai puternici. Mai mult din cauza ca iti lipseste motivatia care o au ei. Odata ce ajungi sa fi Nr. ONE te plictisesti.
Eu cred ca asta e principiul dupa care functioneaza orice sistem inteligent cat de cat. Noi, fiecare ca individ, dorim sa fim cei mai buni (unii poate fara sa ne dam seama). O societate se va comporta la fel.
Dupa ce ajungi sus vei ramane acolo doar daca nu ai concurenti seriosi sau motivati indeajuns. Sau sunt chiar incompetenti. Dar oricum nu va mai fi interesant pentru ca e plictiseala mare. Poate nu primele zile… primele luni… primii ani… Dar dupaia cu siguranta ar fi plictiseala.
De ce nu s-au facut desene animate cu Pinky si Brain conducand lumea? De ce nu reusesc in nici un episod sa cucereasca lumea? Pentru ca nu ar mai avea nici un farmec.

Huper :: Feb.10.2008 :: Diverse, Wide Open :: 4 Comments »

Azi am facut o duminica albastra cu Screamin’ Jay Hawkins, Buddy Guy, Chuck Berry, Howlin’ Wolf si multi alti prieteni. Aveti aici un demo . As pune mai multe dar mi-e mila de crocodili sa nu le aglomerez serverele aiurea… Las mai mult spatiu pt cei cu reclame la BCR sau poze cu anorexie.
Continue Reading »

Huper :: Feb.10.2008 :: Sing for the Angels!, Wide Open :: No Comments »

Nu stiu ce s-a intamplat in seara asta dar m-a apucat melancolia si automat nostalgia vremurilor de demult… Va mai amintiti genericul de la Telecinemateca? Dar de la Teleenciclopedia? Dar de la Tezaur Folcloric? Dar cand incepeau desenele animate? Ce vremuri… Cei nascuti pana prin 85 isi mai aduc aminte si pot spune cu mana pe inima ca desi era foarte greu atunci (eram prea mic sa constientizez problemele) era foarte frumos. Sau cel putin pentru mine. Sau cel putin asa imi aduc eu aminte.
Am citit un articol aici in care se descrie foarte frumos generatia noastra:

Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Cat de adevarat…
Singurele lucruri care mai pot rascoli acele vremuri au ramas amintirile si clip-urile de pe YouTube…
Continue Reading »

Huper :: Jan.16.2008 :: Wide Open :: 6 Comments »

Sarbatori fericite alaturi de cei dragi.Va doresc un Craciun deosebit de celalalte!

Huper :: Dec.24.2007 :: Diverse, Wide Open :: 4 Comments »

Vad in ultima vreme cativa razboinici care incearca sa duca bloggin’ul intr-o zona in care sa poata fi recunoscut oficial ca mjiloc de informare.
Intrebare: De ce aceasta nevoie? De ce nu poate fi considerat blogul doar o pagina personala unde proprietarul isi poate posta opinii personale, isi poate dezvalui talentul de artist, un loc unde poti sa-ti tii prietenii si cunostintele la curent cu evenimentele din viata ta?
Raspuns: Pentru ca la un momentdat s-a ajuns ca unele bloguri sa fie citite de foarte multi oameni si unii ar putea castiga o paine muncind de acasa, facand ce le place (sa scrie). Dar s-a dovedit ca desi unele articole de pe bloguri au rating-ul comparabil cu articolele din unele ziare, veniturile nu sunt multumitoare.
Si atunci a aparut nevoia de recunoastere, unii bloggeri vor sa fie tratati la fel ca jurnalistii. Articolele lor sa fie vazute la fel de veridice ca si cele aparute in tabloide. Dar de asemenea acestia nu vor sa fie considerati jurnalisti, ci sa ramana “bloggeri”.
Uneori se pune problema daca nu cumva exista un “razboi” intre media traditionala (in general ziare, reviste) si bloguri. Ambele baricade raspund ca nu se pune problema de asa ceva, dar ceva tot exista.
Zilele trecute a existat o oportunitate pentru acesti luptatori sa demonstreze ca si blogurile pot fi o sursa buna de informatie pentru cititori si de asemenea o sursa buna pentru jurnalisti sa porneasca o investigatie, sa construiasca o stire avand la baza un articol de blog (vezi cazul “gramo”). Oportunitatea a fost amplificata de Turcescu si Tatulici dand de inteles ca blogurile pot fi credibile si merita sa ne indreptam atentia si spre zona asta.
Daca ne uitam mai atent, vedem ca daca ar exista o concurenta intre bloguri si media traditionala, ar exista un aparent dezavantaj pentru bloggeri: jurnalistii pot sa treaca in “spatele liniilor inamice” si sa-si construiasca un blog. Pentru persoanele publice, pentru jurnalistii cunoscuti, blogul e un mijloc prin care pot sa-si intareasca imaginea pe care o au sau sa-si dezvaluie si alte identitati, dar pentru ceilalti e un mijloc bun sa devina cunoscuti (cazul gramo, din nou). Dezavantajul se transforma in avantaj cand blogul se dovedeste a fi defapt un aspect al vietii personale, un mijloc prin care individul se face remarcat. Individul aparent isi creeaza o personalitate dubla: “jurnalistul” din blogger se desfasoara pe blog postand articole remarcabile prin talentul la scris iar “bloggerul” din jurnalist il face pe acesta sa fie credibil in fata cititorilor.

Huper :: Dec.20.2007 :: Wide Open :: 3 Comments »

Cu ultimele evenimente si comunicate de presa legate de trilulilu si echipa de crocodili practic nu ai cum sa nu intri macar o data pe site. Cum vizitam eu asa site-ul, ma uitam la un clip, mai ma plictiseam, mai ma jucam cu crocodilu, mai puneam o steluta pe bradulet… ma uit la alt clip, pagina noua, stelute noi, “globuri” noi, dar observ ca cele vechi raman pe brad. In aceeasi pozitie… hmm… Cum nu prea aveam nimic de facut (*caugh* aveam eu multe de facut dar nu aveam chef) m-am apucat sa impodobesc braduletul pana am ajuns la varianta ce o vedeti in poza de mai jos. Hai sa vedem, faceti un bradulet mai trilulilu decat mine?
Poate vreti niste indicii inainte sa va apucati de impodobit:
* globul albastru il gasiti in spatele saniei
* globul rosu e nasul “spiridusului” si il puteti lua daca-l enervati rau pe crocodil
* steluta i-o da spiridusul crocodilului dar asta e mai greu de descoperit.
* mai bine aruncati o privire pe video-ul de aici: http://www.trilulilu.ro/sergiu/b06ee008ea0440

Huper :: Dec.13.2007 :: Wide Open :: 1 Comment »

Everything must have an end… But don’t be upset, just look at it as to a new beginning.

Huper :: Sep.23.2007 :: Sing for the Angels!, Wide Open :: No Comments »

In timp ce unii cauta sa angajeze programatori sau doar mentioneaza criza din Romania in acest domeniu, eu privesc problema din unghiul opus si va dau cateva motive sa nu va angajati la o companie.

• Rutina. De obicei se invata lucruri noi la inceput, primii 1~2 ani, cand esti nou in domeniu, entuziasmat si vrei sa-ti satisfaci curiozitatile: aia cum se face, cealalta cum?. Dupa ce ai invatat cateva lucruri foarte bine, sefii tai o sa se bazeze pe tine si o sa ai tot timpul de facut aceleasi lucruri. Tocmai pentru ca stii sa le faci foarte bine. O sa intervina o rutina iar programatorii (in general inginerii si cei care termina un profil “real”) urasc rutina! O sa faci tot timpul programe ce calculeaza salariile, site-uri cu galerii foto sau baze de date pentru firme de imobiliare. Desigur, primele doua~trei proiecte sunt interesante, dar dupa un timp ai chef si de altceva. Le-ai putea face tu interesante aplicatiile astea, dar sefii o sa faca infarct de fiecare data cand o sa vada o linie de cod mai ciudata sau un grafic care apare in mod miraculos.
• Experienta. Daca va angajati doar pentru experienta, vreau sa va anunt ca intr-o companie nu o sa fiti niciodata destul de “experimentati” incat sa puteti zice: gata, am ajuns la nivelul la care am vrut, acum pot s-o iau la drum de unul singur. Cand sunteti propriul sef o sa aveti in mana: toate deciziile, toate problemele si desigur toate responsabilitatile. Asa ca experienta o sa fie mai mare dupa zece ani de zile (sa zicem…) cand esti de unul singur, chiar daca o dai dintr-un esec in altul. Pana la urma o sa-ti dai seama de erorile pe care le faci si o sa sa le rectifici de buna voie si nesilit de nimeni. Chiar de buna voie nu sunt asa sigur, dar foarte precis nu o sa fii silit de nimeni. Iar in ani buni de ambitie, munca si esecuri o sa ai ingredientele necesare unei reusite pe cont propriu. E posibil sa ai ingredientele astea si daca lucrezi la o companie, dar ai grija! O sa vezi mai jos de ce!
• Portofoliul. Daca primesti bani buni pentru ceea ce lucrezi la un moment dat, inseamna ca acel lucru e foarte important. Nu ai vrea ca lumea sa stie ca tu ai facut treaba respectiva (programul / site-ul / animatia etc.)? Asta e un caz fericit, in care esti rasplatit cum se cuvine pentru munca ta, dar de cele mai multe ori se intampla sa fi platit la fel, indiferent de atributia adusa. Sa zicem ca totusi esti multumit de “plata”… De vreme ce muncesti din greu la un proiect (pentru ca toti vrem sa ne facem treaba cat mai bine si nu ne place mediocritatea) de ce sa nu o faci pentru tine? Pentru portofoliul tau?
• Rasplata. Niciodata nu o sa fi rasplatit la adevarata valoare pentru o idee buna. Tocmai pentru asta esti angajat, sa ai idei aducatoare de profituri groase. Daca iti vine o idee care crezi ca poate valora foarte mult, incearca sa o pui in practica singur. Daca ratezi, nu o sa te invinovateasca nimeni, inafara de tine. Dar nu o sa se intample sa te blamezi chiar tu, nu-i asa? . Sunt firme care folosesc profit sharing, adica impartesc angajatilor un anumit procent din castiguri. Este o metoda foarte buna care la noi nu are si nu va avea rezultate, pentru ca un angajat nu va sti niciodata care este adevaratul profit in cazul in care va trebui sa-si primeasca si el partea .

---

Mai sunt multe motive pentru a nu te angaja, cel putin intr-o companie mare, corporatie, dar sunt sigur ca puteti sa le descoperiti si singuri. Eventual puneti-le la comentarii sa le confruntam. Totusi, sunt cateva motive foarte puternice pentru a va angaja, dar o sa gasim solutii pentru ele in articolul urmator.

Huper :: Sep.06.2007 :: IT, Wide Open :: 7 Comments »

Cand te apuca melancolia…
(Ca raspuns la topicul http://www.programare.org/viewtopic.php?p=13364#13364 )

Huper :: May.04.2007 :: Wide Open :: No Comments »

Budapesta. Peste 3000 de persoane ies in strada, demonstreaza si isi exprima indignarea, supararea, furia asupra clasei politice in care avea incredere. Motivul? “Evident, am mintit incontinuu in ultimii doi ani. Era de-a dreptul clar ca ceea ce spunem nu este adevarul”, cuvintele premierului maghiar Ferenc Gyurcsany.

Bucuresti. Minciuna, hotzie si ipocrizie de 16 ani. Turma doarme linistita, impacata cu destinul. Entuziastii si dornicii de afirmare predica pe la TV sau pe la vreun ziar. Clasa politica isi face planul mai departe, nestingherita de dobitoace.

Dar inainte sa luam decizii pripite, sa mai analizam putin situatia. Cine sunt “revolutionarii” de la Budapesta? Din cate am auzit pe la stiri ar fi huliganii de pe la meciurile de fotbal, asa zisii “skin-head”zi si alti fanatici de rangul lor (fiorosi si inarmati cu arme albe, cei mai de temut) si opozanti ai partidului de la conducere (numai buni la instigat si influentat masele). Aceste categorii sunt cele mai violente si mai influente, cele instigatoare. La acestea se vor alatura tineri fara tzel care-si cauta o apartenenta, plini de dorinta razvratirii si oameni de rand din diverse categorii sociale care au diverse reprosuri la adresa regimului sau prinsi de volvota razbelului din greseala.

Ceea ce se petrece la Budapesta este un efect al cinismului. Afirmatiile premierului maghiar privind faptul ca a mintit, el si partidul sau, urmas al fostului partid comunist, in momentul alegerilor au provocat reactii violente. Dar majoritatea acestor protestatari nu cunosc in totalitate afirmatiile PM. Acesta a recunoscut ca a mintit tara, dar a afirmat ca s-a saturat de aceasta cultura a minciunii care exista in Ungaria de mai bine de 10 ani si vrea sa o schimbe pentru binele poporului.

Pana la urma este o criza neasteptata pentru o tara democratica, o tara model al stabilitatii dupa perioada 1989.

Lansez atunci intrebarea: Care e cea mai buna pozitie, care e drumul spre adevar si dreptate? Care model e de urmat? Bucurestiul sau Budapesta?

---

Ce e trist acum in Ungaria nu e mica revolutie, care tinde sa ia amploare, ci situatia politica si economica disperata a guvernului actual. Cu un deficit bugetar de 10% (cel mai mare din UE) Ungaria va trece printr-o perioada foarte dificila.

Huper :: Sep.20.2006 :: Wide Open :: No Comments »