Huper

In timp ce unii cauta sa angajeze programatori sau doar mentioneaza criza din Romania in acest domeniu, eu privesc problema din unghiul opus si va dau cateva motive sa nu va angajati la o companie.

• Rutina. De obicei se invata lucruri noi la inceput, primii 1~2 ani, cand esti nou in domeniu, entuziasmat si vrei sa-ti satisfaci curiozitatile: aia cum se face, cealalta cum?. Dupa ce ai invatat cateva lucruri foarte bine, sefii tai o sa se bazeze pe tine si o sa ai tot timpul de facut aceleasi lucruri. Tocmai pentru ca stii sa le faci foarte bine. O sa intervina o rutina iar programatorii (in general inginerii si cei care termina un profil “real”) urasc rutina! O sa faci tot timpul programe ce calculeaza salariile, site-uri cu galerii foto sau baze de date pentru firme de imobiliare. Desigur, primele doua~trei proiecte sunt interesante, dar dupa un timp ai chef si de altceva. Le-ai putea face tu interesante aplicatiile astea, dar sefii o sa faca infarct de fiecare data cand o sa vada o linie de cod mai ciudata sau un grafic care apare in mod miraculos.
• Experienta. Daca va angajati doar pentru experienta, vreau sa va anunt ca intr-o companie nu o sa fiti niciodata destul de “experimentati” incat sa puteti zice: gata, am ajuns la nivelul la care am vrut, acum pot s-o iau la drum de unul singur. Cand sunteti propriul sef o sa aveti in mana: toate deciziile, toate problemele si desigur toate responsabilitatile. Asa ca experienta o sa fie mai mare dupa zece ani de zile (sa zicem…) cand esti de unul singur, chiar daca o dai dintr-un esec in altul. Pana la urma o sa-ti dai seama de erorile pe care le faci si o sa sa le rectifici de buna voie si nesilit de nimeni. Chiar de buna voie nu sunt asa sigur, dar foarte precis nu o sa fii silit de nimeni. Iar in ani buni de ambitie, munca si esecuri o sa ai ingredientele necesare unei reusite pe cont propriu. E posibil sa ai ingredientele astea si daca lucrezi la o companie, dar ai grija! O sa vezi mai jos de ce!
• Portofoliul. Daca primesti bani buni pentru ceea ce lucrezi la un moment dat, inseamna ca acel lucru e foarte important. Nu ai vrea ca lumea sa stie ca tu ai facut treaba respectiva (programul / site-ul / animatia etc.)? Asta e un caz fericit, in care esti rasplatit cum se cuvine pentru munca ta, dar de cele mai multe ori se intampla sa fi platit la fel, indiferent de atributia adusa. Sa zicem ca totusi esti multumit de “plata”… De vreme ce muncesti din greu la un proiect (pentru ca toti vrem sa ne facem treaba cat mai bine si nu ne place mediocritatea) de ce sa nu o faci pentru tine? Pentru portofoliul tau?
• Rasplata. Niciodata nu o sa fi rasplatit la adevarata valoare pentru o idee buna. Tocmai pentru asta esti angajat, sa ai idei aducatoare de profituri groase. Daca iti vine o idee care crezi ca poate valora foarte mult, incearca sa o pui in practica singur. Daca ratezi, nu o sa te invinovateasca nimeni, inafara de tine. Dar nu o sa se intample sa te blamezi chiar tu, nu-i asa? ;). Sunt firme care folosesc profit sharing, adica impartesc angajatilor un anumit procent din castiguri. Este o metoda foarte buna care la noi nu are si nu va avea rezultate, pentru ca un angajat nu va sti niciodata care este adevaratul profit in cazul in care va trebui sa-si primeasca si el partea ;).

---

Mai sunt multe motive pentru a nu te angaja, cel putin intr-o companie mare, corporatie, dar sunt sigur ca puteti sa le descoperiti si singuri. Eventual puneti-le la comentarii sa le confruntam. Totusi, sunt cateva motive foarte puternice pentru a va angaja, dar o sa gasim solutii pentru ele in articolul urmator.

Huper :: Sep.06.2007 :: IT, Wide Open :: 7 Comments »

Cand te apuca melancolia…
(Ca raspuns la topicul http://www.programare.org/viewtopic.php?p=13364#13364 )

Huper :: May.04.2007 :: Wide Open :: No Comments »

Budapesta. Peste 3000 de persoane ies in strada, demonstreaza si isi exprima indignarea, supararea, furia asupra clasei politice in care avea incredere. Motivul? “Evident, am mintit incontinuu in ultimii doi ani. Era de-a dreptul clar ca ceea ce spunem nu este adevarul”, cuvintele premierului maghiar Ferenc Gyurcsany.

Bucuresti. Minciuna, hotzie si ipocrizie de 16 ani. Turma doarme linistita, impacata cu destinul. Entuziastii si dornicii de afirmare predica pe la TV sau pe la vreun ziar. Clasa politica isi face planul mai departe, nestingherita de dobitoace.

Dar inainte sa luam decizii pripite, sa mai analizam putin situatia. Cine sunt “revolutionarii” de la Budapesta? Din cate am auzit pe la stiri ar fi huliganii de pe la meciurile de fotbal, asa zisii “skin-head”zi si alti fanatici de rangul lor (fiorosi si inarmati cu arme albe, cei mai de temut) si opozanti ai partidului de la conducere (numai buni la instigat si influentat masele). Aceste categorii sunt cele mai violente si mai influente, cele instigatoare. La acestea se vor alatura tineri fara tzel care-si cauta o apartenenta, plini de dorinta razvratirii si oameni de rand din diverse categorii sociale care au diverse reprosuri la adresa regimului sau prinsi de volvota razbelului din greseala.

Ceea ce se petrece la Budapesta este un efect al cinismului. Afirmatiile premierului maghiar privind faptul ca a mintit, el si partidul sau, urmas al fostului partid comunist, in momentul alegerilor au provocat reactii violente. Dar majoritatea acestor protestatari nu cunosc in totalitate afirmatiile PM. Acesta a recunoscut ca a mintit tara, dar a afirmat ca s-a saturat de aceasta cultura a minciunii care exista in Ungaria de mai bine de 10 ani si vrea sa o schimbe pentru binele poporului.

Pana la urma este o criza neasteptata pentru o tara democratica, o tara model al stabilitatii dupa perioada 1989.

Lansez atunci intrebarea: Care e cea mai buna pozitie, care e drumul spre adevar si dreptate? Care model e de urmat? Bucurestiul sau Budapesta?

---

Ce e trist acum in Ungaria nu e mica revolutie, care tinde sa ia amploare, ci situatia politica si economica disperata a guvernului actual. Cu un deficit bugetar de 10% (cel mai mare din UE) Ungaria va trece printr-o perioada foarte dificila.

Huper :: Sep.20.2006 :: Wide Open :: No Comments »

Sunt in tara de 3 saptamani (dupa o lipsa de 10 luni). Noutati? O GRAMADA. Restul toate sunt la fel. Vorba lui Eminescu: toate-s vechi si noua-s toate.
Am avut ocazia sa fac o calatorie cu trenul Bistrita - Cluj. Aceleasi vagoane, aceiasi oameni, aceleasi povesti: “Pe vremea lui nea’ Nicu era mai bine. Mancai gratis o zeama calda la cantina si daca-l stiai pe bucatar iti punea portie dubla. Toti aveau de lucru. Astia de acuma au distrus tot: fabricile, fermele, livezile, tot.” Noutati? Designul biletelor e schimbat, cartonul e acum hartie de calitate, vanzatoarea de la ghiseu are monitor LCD si inregistreaza tot pe calculator. Concluzie: organizare interna. Sistemul e pus la punct, conditie esentiala pentru imbunatatirea conditiilor de calatorie (incet se vor aduna bani si pentru asta).
Am facut o calatorie Cluj - Dej (cu masina de data aceasta). Drumuri blocate, semafoare, circulatie pe un singur sens, intarzieri, asfalt spart, ras, gaurit si tot tacamu. Discutii surprinse in diverse locuri pe acest subiect: “2 ore sa faci pana la Dej? Asa ceva nu-i posibil, cand fac astia drumurile? Cand au astia de gand sa se apuce de lucru?” Concluzia mea: trebuie sa spargi oua sa faci omleta. Se lucreaza cu adevarat la infrastructura. Am vazut strazi reparate care nu credeam ca vor fi circulabile nici in 100 de ani.
Se construiesc blocuri, magazine, supermarket’uri, mall’uri, cladiri de birouri. Firme de IT vandute pe bani grei. Miliarde de $USD invartite in retail cu electronice. Salarii de 500, 1000 sau chiar 2000$ pentru profesionisti. Multi tineri care adopta stilul de viata din occident. Mai este nevoie de alte dovezi? Mai gasesc daca vreti sa caut. Se misca! Romania se pune pe picioare, incepe adevarata tranzitie. Faptul ca vom intra in UE va avea un efect destul de mare, dar nu asta e cauza! Chiar daca nu am fi aderat la UE, tot s-ar fi pus tara pe picioare.
Daca as putea v-as scoate pe fiecare cateva luni din tara iar apoi v-as aduce inapoi sa vedeti schimbarea.
Acuma urmeaza ce-i mai important: Ocazia asta o aveti o singura data in viata. O tara in tranzitie e locul ideal pentru afaceri. Cine nu doarme nu rateaza ocazia. Chiar daca sunt si riscuri si unii dintre noi vor esua, nu e o problema. E mai rau sa dormim.
Tara s-a trezit… tu te-ai trezit?

Huper :: Sep.12.2006 :: Wide Open :: 3 Comments »

Fa ce zice popa, nu ce face el.

“Tot ce zice/invata popa nu poate sa fie decat de bine, nu invata pe nimeni de rau; iar daca uneori si el greseste, deci nu face ce-i invata pe altii, sa nu uitam ca si el este tot om supus greselii si va da si el seama ca si noi inaintea lui Dumnezeu” (Arhim. Gavriil Stoica, Manastirea Zamfira).

“Prea multa munca va poate face rau, fie si daca sunteti Papa, a declarat, duminica, in timpul slujbei, Papa Benedict al XV-lea”(Articol aparut in Curentul).

Mda. Parca vad cum va strambati colturile gurii incet spre urechi :D .. hmm.. daca si popa zice, apoi asa trebuie sa fie. Va intindeti usor pe spate si va ganditi “trebuie sa o las mai moale, lucrez prea mult.” Dar se pare ca Papa a uitat de vreo 4 miliarde de locuitori ai planetei. Sa mearga el sa le zica treaba asta chinezilor, japonezilor, coreenilor si care mai sunt pe’acolo. Cine are cea mai mare crestere economica in momentul de fata? China! Are rost sa mai zic ceva despre Japonia de azi, care dupa ce au fost rasi cu doua bombe atomice si saraciti de resurse in timpul cruntului WW2 este in topul mondial? Dar de Corea, care sunt pe urmele lor? Ei bine, se pare ca la ei nu au ajuns inca vorbele preotului, deaia dorm mai putin de 4 - 5 ore pe noapte, tot timpul se gandesc la munca, multi nici nu merg acasa cu zilele sau chiar cu saptamanile, dormind la servici cand li se inchid ochii de oboseala. Foarte multi vezi sforaind pe autobuz sau metrou in timp ce merg la servici. Asa folosesc cat mai eficient timpul pentru a putea lucra cat mai mult.

(am inteles la ce s-a referit Papa zicand ca ar trebui sa ne indreptam privirea si spre meditatie, dar am scris articolul mai mult in gluma. suna destul de funny sa zica Papa ca e bine sa tragem chiulul din cand in cand. cel putin eu ma simt putin mai impacat cu mine cand imi pierd vremea pe net :D)

Huper :: Aug.21.2006 :: Wide Open :: No Comments »

We are living in a fake world. Please, join me in the new reality!

Huper :: Aug.19.2006 :: Wide Open :: No Comments »

Ma trezesc in viata pe la varsta de 2-3 ani, infundat pana-n genunchi in noroiul din mijlocul drumului. Mergeam spre gradinita din centrul satului, eram in grupa mica si nu cunosteam drumul doar daca mergeam pe mijlocul lui. Am avut ghinionul sa prind o zi ploioasa iar in calea mea sa se formeze o baltoaca ce ascundea sub ea cel mai lipicios material. Dupa cum va imaginati, am ramas intepenit acolo. Cum dadeam semne de o inteligenta iesita din comun inca de la varsta aceea, mi-am scos picioarele din cizme si dupa douazeci de minute m-am prezentat acasa cu ele in mana. Momentul asta a fost inspiratia scenelor in care doi cowboy stau fata in fata asteptand semnalul infruntarii… Aveam incaltzarile pregatite, cate una in fiecare mana iar bunica mea statea linistita in fata mea in poarta casei. Soarele pozitionat pe la ora 9 dimineata facea ca umbra mea sa se arunce prin intrarea curtii direct la picioarele bunicii mele. ” - Ia vina repede sa te schimb si sa te spal ca ia ce ti-ai facut pe sosete. Cum ai vinit cu cizmele in mana pana acasa? vai vai”. M-a luat de mana si ma duse in casa sa ma schimbe, razand de ideea mea care m-a scapat din prima “capcana” a vietii…

Nu la mult timp dupa aceea am reusit sa-mi testez rezistenta tesutului osos de la cap intr-un stalp de la poarta curtii. Se pare ca se faceau betoane de calitate pe vremea aceea. Vreo doua saptamani a trebuit sa stau legat la cap si sa fiu liderul tribului de indieni care tocmai il formasem. Toti copiii de varsta mea isi legau batiste in jurul capului sa fie “in pas cu moda”, dar eu eram cel mai original. Semnul din frunte nu putea fi imitat de nimeni.

Multe intamplari s-au petrecut dupa aceea si cel mai fericit lucru era ca aveam langa mine aceleasi chipuri, aceleasi nume, aceleasi caractere. Nu vedeam sa fiu vreodata despartit de lumea aceea, nu imi puteam imagina ca o sa ma indepartez in asemenea hal. Imi ziceam ca o sa plec in tari straine, dupa cai verzi pe pereti, dar aveam sentimentul ca toate lucrurile cu care eram obijnuit vor veni cu mine, eram convins ca nu voi pierde acele sentimente de pui de taran contrafacut. Se pare ca m-am inselat. In ultimul timp imi este tot mai greu sa accesez amintirile acelor vremuri. Ma cuprind sentimente ciudate, ca in filmele de groaza cand cobori in beciul in care te asteapta criminalul intr-un loc intunecos. Imi este tot mai frica sa cobor in beciul meu de amintiri. Cand incerc sa-mi amintesc copilaria e ca si cum as da un telefon international extrem de costisitor. Vad lucrurile de departe, cu ochi straini. Nu stiu ce sa mai cred: care sunt EU cel adevarat? cel de atunci sau cel de acuma?

Huper :: Aug.11.2006 :: Wide Open :: 1 Comment »

These initials don’t mean anything special, but they could :). If you search this word on Internet (tip: did you know that if we concatenate the words Internet and Search we can get Google? :P ), you can find many topics on it, but mainly it is referred to as representing a “HUman PERson”. What do you think of when you hear the words “Human Person”? I think this is a very stupid attribute, and also i think it is an pleonasm. The words “Human” and “Person” used separately have great resonance, but used together they reminds us about the pity of the human race and the individuals living in it. Luckily, my nickname (yes, my nickname is Huper if you didn’t found out until now) doesn’t have anything to do with this “mankind” referrer. In fact, my nickname doesn’t have anything to do with any other words you are thinking of in this moment. You will be surprised.

Before I reveal the provenience of Huper, I want to tell you how do I feel bout it. Well, I like it because is not a common name or nickname. I have a very rare appellative; it is used widely in the entire world, mainly in company names. My plan is to make it popular and representative for my work and ideas, mainly for my conception of life, which is different than most people’s ideas but it is a healthy and realistic attitude.

Ok, so what’s the story? Where did I get this treasure? Well… Little of you may know about that kind of people who “name” the others, that category that will find an alternative name for everyone and everything. Usually these persons are not very smart, but are somewhat rare, maximum one in each group of five or more friends. Well, I had the luck to be named by one of the best in this domain. He named many others and made them very popular by their nicknames. Usually the words used in he’s composition are short and representative for the people who will use them (for example a famous comedian in my hometown got the nickname “Ascutelu’” because he has a long face). Mine is different and is difficult to identify it with any personal characteristic. That proved to be a good thing, because I can choose to identify it to whatever I want.

So after all this “blah… blah…” you still want to know how was my nickname created? Well, it’s very easy and based on one of the main processes of diversity: mutation. It had evolved from the word Cooper, by replacing the C with an H. Well, spelling it with two “o” it is kinda’ redundant, so I simplified it to one “u”. “Cooper”, for those which don’t know, is a brand of cigarettes, so this might be one of the reasons I will never quit smoking :).

Huper :: Aug.09.2006 :: Wide Open :: No Comments »