Huper

Sunt in tara de 3 saptamani (dupa o lipsa de 10 luni). Noutati? O GRAMADA. Restul toate sunt la fel. Vorba lui Eminescu: toate-s vechi si noua-s toate.
Am avut ocazia sa fac o calatorie cu trenul Bistrita - Cluj. Aceleasi vagoane, aceiasi oameni, aceleasi povesti: “Pe vremea lui nea’ Nicu era mai bine. Mancai gratis o zeama calda la cantina si daca-l stiai pe bucatar iti punea portie dubla. Toti aveau de lucru. Astia de acuma au distrus tot: fabricile, fermele, livezile, tot.” Noutati? Designul biletelor e schimbat, cartonul e acum hartie de calitate, vanzatoarea de la ghiseu are monitor LCD si inregistreaza tot pe calculator. Concluzie: organizare interna. Sistemul e pus la punct, conditie esentiala pentru imbunatatirea conditiilor de calatorie (incet se vor aduna bani si pentru asta).
Am facut o calatorie Cluj - Dej (cu masina de data aceasta). Drumuri blocate, semafoare, circulatie pe un singur sens, intarzieri, asfalt spart, ras, gaurit si tot tacamu. Discutii surprinse in diverse locuri pe acest subiect: “2 ore sa faci pana la Dej? Asa ceva nu-i posibil, cand fac astia drumurile? Cand au astia de gand sa se apuce de lucru?” Concluzia mea: trebuie sa spargi oua sa faci omleta. Se lucreaza cu adevarat la infrastructura. Am vazut strazi reparate care nu credeam ca vor fi circulabile nici in 100 de ani.
Se construiesc blocuri, magazine, supermarket’uri, mall’uri, cladiri de birouri. Firme de IT vandute pe bani grei. Miliarde de $USD invartite in retail cu electronice. Salarii de 500, 1000 sau chiar 2000$ pentru profesionisti. Multi tineri care adopta stilul de viata din occident. Mai este nevoie de alte dovezi? Mai gasesc daca vreti sa caut. Se misca! Romania se pune pe picioare, incepe adevarata tranzitie. Faptul ca vom intra in UE va avea un efect destul de mare, dar nu asta e cauza! Chiar daca nu am fi aderat la UE, tot s-ar fi pus tara pe picioare.
Daca as putea v-as scoate pe fiecare cateva luni din tara iar apoi v-as aduce inapoi sa vedeti schimbarea.
Acuma urmeaza ce-i mai important: Ocazia asta o aveti o singura data in viata. O tara in tranzitie e locul ideal pentru afaceri. Cine nu doarme nu rateaza ocazia. Chiar daca sunt si riscuri si unii dintre noi vor esua, nu e o problema. E mai rau sa dormim.
Tara s-a trezit… tu te-ai trezit?

Huper :: Sep.12.2006 :: Wide Open :: 3 Comments »

Fa ce zice popa, nu ce face el.

“Tot ce zice/invata popa nu poate sa fie decat de bine, nu invata pe nimeni de rau; iar daca uneori si el greseste, deci nu face ce-i invata pe altii, sa nu uitam ca si el este tot om supus greselii si va da si el seama ca si noi inaintea lui Dumnezeu” (Arhim. Gavriil Stoica, Manastirea Zamfira).

“Prea multa munca va poate face rau, fie si daca sunteti Papa, a declarat, duminica, in timpul slujbei, Papa Benedict al XV-lea”(Articol aparut in Curentul).

Mda. Parca vad cum va strambati colturile gurii incet spre urechi .. hmm.. daca si popa zice, apoi asa trebuie sa fie. Va intindeti usor pe spate si va ganditi “trebuie sa o las mai moale, lucrez prea mult.” Dar se pare ca Papa a uitat de vreo 4 miliarde de locuitori ai planetei. Sa mearga el sa le zica treaba asta chinezilor, japonezilor, coreenilor si care mai sunt pe’acolo. Cine are cea mai mare crestere economica in momentul de fata? China! Are rost sa mai zic ceva despre Japonia de azi, care dupa ce au fost rasi cu doua bombe atomice si saraciti de resurse in timpul cruntului WW2 este in topul mondial? Dar de Corea, care sunt pe urmele lor? Ei bine, se pare ca la ei nu au ajuns inca vorbele preotului, deaia dorm mai putin de 4 - 5 ore pe noapte, tot timpul se gandesc la munca, multi nici nu merg acasa cu zilele sau chiar cu saptamanile, dormind la servici cand li se inchid ochii de oboseala. Foarte multi vezi sforaind pe autobuz sau metrou in timp ce merg la servici. Asa folosesc cat mai eficient timpul pentru a putea lucra cat mai mult.

(am inteles la ce s-a referit Papa zicand ca ar trebui sa ne indreptam privirea si spre meditatie, dar am scris articolul mai mult in gluma. suna destul de funny sa zica Papa ca e bine sa tragem chiulul din cand in cand. cel putin eu ma simt putin mai impacat cu mine cand imi pierd vremea pe net )

Huper :: Aug.21.2006 :: Wide Open :: No Comments »

We are living in a fake world. Please, join me in the new reality!

Huper :: Aug.19.2006 :: Wide Open :: No Comments »

Ma trezesc in viata pe la varsta de 2-3 ani, infundat pana-n genunchi in noroiul din mijlocul drumului. Mergeam spre gradinita din centrul satului, eram in grupa mica si nu cunosteam drumul doar daca mergeam pe mijlocul lui. Am avut ghinionul sa prind o zi ploioasa iar in calea mea sa se formeze o baltoaca ce ascundea sub ea cel mai lipicios material. Dupa cum va imaginati, am ramas intepenit acolo. Cum dadeam semne de o inteligenta iesita din comun inca de la varsta aceea, mi-am scos picioarele din cizme si dupa douazeci de minute m-am prezentat acasa cu ele in mana. Momentul asta a fost inspiratia scenelor in care doi cowboy stau fata in fata asteptand semnalul infruntarii… Aveam incaltzarile pregatite, cate una in fiecare mana iar bunica mea statea linistita in fata mea in poarta casei. Soarele pozitionat pe la ora 9 dimineata facea ca umbra mea sa se arunce prin intrarea curtii direct la picioarele bunicii mele. ” - Ia vina repede sa te schimb si sa te spal ca ia ce ti-ai facut pe sosete. Cum ai vinit cu cizmele in mana pana acasa? vai vai”. M-a luat de mana si ma duse in casa sa ma schimbe, razand de ideea mea care m-a scapat din prima “capcana” a vietii…

Nu la mult timp dupa aceea am reusit sa-mi testez rezistenta tesutului osos de la cap intr-un stalp de la poarta curtii. Se pare ca se faceau betoane de calitate pe vremea aceea. Vreo doua saptamani a trebuit sa stau legat la cap si sa fiu liderul tribului de indieni care tocmai il formasem. Toti copiii de varsta mea isi legau batiste in jurul capului sa fie “in pas cu moda”, dar eu eram cel mai original. Semnul din frunte nu putea fi imitat de nimeni.

Multe intamplari s-au petrecut dupa aceea si cel mai fericit lucru era ca aveam langa mine aceleasi chipuri, aceleasi nume, aceleasi caractere. Nu vedeam sa fiu vreodata despartit de lumea aceea, nu imi puteam imagina ca o sa ma indepartez in asemenea hal. Imi ziceam ca o sa plec in tari straine, dupa cai verzi pe pereti, dar aveam sentimentul ca toate lucrurile cu care eram obijnuit vor veni cu mine, eram convins ca nu voi pierde acele sentimente de pui de taran contrafacut. Se pare ca m-am inselat. In ultimul timp imi este tot mai greu sa accesez amintirile acelor vremuri. Ma cuprind sentimente ciudate, ca in filmele de groaza cand cobori in beciul in care te asteapta criminalul intr-un loc intunecos. Imi este tot mai frica sa cobor in beciul meu de amintiri. Cand incerc sa-mi amintesc copilaria e ca si cum as da un telefon international extrem de costisitor. Vad lucrurile de departe, cu ochi straini. Nu stiu ce sa mai cred: care sunt EU cel adevarat? cel de atunci sau cel de acuma?

Huper :: Aug.11.2006 :: Wide Open :: 1 Comment »

These initials don’t mean anything special, but they could . If you search this word on Internet (tip: did you know that if we concatenate the words Internet and Search we can get Google? ), you can find many topics on it, but mainly it is referred to as representing a “HUman PERson”. What do you think of when you hear the words “Human Person”? I think this is a very stupid attribute, and also i think it is an pleonasm. The words “Human” and “Person” used separately have great resonance, but used together they reminds us about the pity of the human race and the individuals living in it. Luckily, my nickname (yes, my nickname is Huper if you didn’t found out until now) doesn’t have anything to do with this “mankind” referrer. In fact, my nickname doesn’t have anything to do with any other words you are thinking of in this moment. You will be surprised.

Before I reveal the provenience of Huper, I want to tell you how do I feel bout it. Well, I like it because is not a common name or nickname. I have a very rare appellative; it is used widely in the entire world, mainly in company names. My plan is to make it popular and representative for my work and ideas, mainly for my conception of life, which is different than most people’s ideas but it is a healthy and realistic attitude.

Ok, so what’s the story? Where did I get this treasure? Well… Little of you may know about that kind of people who “name” the others, that category that will find an alternative name for everyone and everything. Usually these persons are not very smart, but are somewhat rare, maximum one in each group of five or more friends. Well, I had the luck to be named by one of the best in this domain. He named many others and made them very popular by their nicknames. Usually the words used in he’s composition are short and representative for the people who will use them (for example a famous comedian in my hometown got the nickname “Ascutelu’” because he has a long face). Mine is different and is difficult to identify it with any personal characteristic. That proved to be a good thing, because I can choose to identify it to whatever I want.

So after all this “blah… blah…” you still want to know how was my nickname created? Well, it’s very easy and based on one of the main processes of diversity: mutation. It had evolved from the word Cooper, by replacing the C with an H. Well, spelling it with two “o” it is kinda’ redundant, so I simplified it to one “u”. “Cooper”, for those which don’t know, is a brand of cigarettes, so this might be one of the reasons I will never quit smoking .

Huper :: Aug.09.2006 :: Wide Open :: No Comments »